Dăunători

Șobolanul

Șobolanii fac parte din familia rozătoarelor și sunt considerați dăunători. Cei mai importanți pentru oameni sunt șobolanul negru (Rattus rattus) și șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus).

O trăsătură a șobolanilor este precauția. Aceștia sunt mult mai precauți decât șoarecii, care sunt mai curioși. De asemenea, corpul șobolanului este mai mare decât cel al unui șoarece (poate atinge 40 de cm), iar urechile lor sunt ușor alungite față de cele rotunde ale șoarecilor. Coada unui șobolan este lungă și nu este acoperită cu păr.

Șobolanii sunt agili și au un simț al auzului foarte bine dezvoltat. De asemenea se pot cățăra cu ușurință pe cladiri , conducte etc.. Se regăsesc atât în medii rurale cât și în medii urbane, pot călători pe distanțe mari, adaptând-se cu ușurință.

În ceea ce privește reproducerea, perioada de gestație pentru femele este de 21 de zile, iar într-un an acestea pot da naștere la aproximativ 80 de pui.

Aceste rozătoare sunt considerate printre cele mai dăunătoare din lume, și  printre cele mai invazive. Sunt ființe omnivore, hrănindu-se atât cu plante, fructe, semințe cât și carne și insecte. Aceștia sunt capabili să producă pagube masive, atât culturilor cât și locuințelor, întrucât rod mai multe tipuri de materiale: țesături, cabluri, plastic și așa mai departe.

Poți citi în acest articol mai multe informații despre daunele provocate de rozătoare în agricultură.

Șoarecele

Șoarecele este un mamifer din familia rozătoarelor, cu urechi rotunde, coada lungă (folosită pentru balans și agilitate), bot ușor ascuțit și corp acoperit cu blană scurtă. Spre deosebire de șobolan, corpul șoarecelui este mai mic, urechile mai rotunde iar coada este subțire, lungă și acoperită cu păr. Aceștia sunt mult mai curioși și aventuroși decât șobolanii.

Șoarecii sunt dăunători preponderent nocturni, preferând locurile întunecoase, însă se pot adapta cu ușurință oricărui mediu.

Aceste rozătoare sunt capabile să producă daune considerabile, atât materiale cât și în ceea ce privește sănătatea. Sunt purtători de germeni, paraziți și boli, infestând zonele pe care le invadează.

Privind reproducerea, perioada medie de gestație este de 20 de zile. Femelele pot da naștere la aproximativ 50 de pui în decursul unui an.

Este recomandat să fie luate măsuri de precauție în locuințe, pentru a preveni pătrunderea șoarecilor. Măsurile de prevenire pot fi: astuparea găurilor și crăpăturilor din pereți șidepozitarea corespunzătoare a hranei și a gunoiului. În cazul infestării este bine să se aplezeze la profesioniști pentru a putea evalua corect situația și gradul de infestare.

Citește acest articol pentru mai multe detalii despre rozătoare și daunele produse fermierilor odată cu restricțiile Comisiei Europene privind utilizarea de raticide profesionale.

Căpușa

Căpușele sunt paraziți artropozi care se hrănesc cu sângele viețuitoarelor de care se atașează, indiferent dacă acestea sunt oameni sau animale.

Sunt printre vectorii cei mai de temut deoarece, pe lângă mușcătura neplăcută, pot transmite o serie de afecțiuni (Borelioza sau Lyme, Babesioza ,Turalemia etc.) care pot cauza anemie, paralizie, dificultăți de respirație etc..

Majoritatea speciilor de căpușe trec prin patru stadii de viață: ou, larvă, nimfă și adult. Indiferent de stadiu căpușele au nevoie de o gazdă pentru a se hrăni.
Femelele depun între 1000 și 5000 de ouă în pământ. Durata de evoluție de la ou la adult durează între 12-15 zile și 3 ani, în funcție de condițiile de climă și sursa de hrană.
Tratamentul de combatere se efectuează la nivelul solului, repetându-se după 12-15 zile.

Furnica

Furnicile sunt insecte din clasa Bimenoptere care trăiesc organizate în colonii. Acestea cauzează multe probleme deoarece își costruiesc cuiburile în clădiri (pereți, fundații) sau grădini, fiind mai tot timpul în căutare de hrană și apă, preferând dulciurile și grăsimile. Furnicile trec prin stadiul de ou, larvă, pupă și adult.

Cele mai întâlnite specii din România sunt:

• Furnica de pădure (Formica rufă)
• Furnica roșie (Formica sanguine)
• Furnica obișnuită (lasius niger)
• Furnica faraon (Menomorium pharaonis)

Furnicile aduc pagube însemnate atât în spațiul exterior (păduri, grădini) cât și în mediul casnic.
Tratamentul de combatere se efectuează după ce au fost identificate cuiburile și traseele de căutare a hranei, repetându-se după 14-21 zile.

Gândacul

Gândacii de bucătarie sunt specii dăunătoare (sunt cunoscute peste 3500 de specii) care se adaptează ușor în orice mediu, dar preferă căldura din clădiri.

Numai 1% din speciile de gândaci sunt dăunătoare omului. Gândacii sunt în general ființe nocturne, fugind atunci când sunt expuși la lumină. Se reproduc în medie de 4 ori pe an, o femelă putând depune în jur de 30 de grupuri de ouă (ootecă), din care ies aproximativ 1000 de pui. Perioada de incubație este de aproximativ 21 de zile.

Cele mai răspândite specii în Europa de Est și Centrală sunt:

• gândacul roșu de bucătărie (Blattella germanica)
• gândacul negru de bucătărie (Blatta orientalis)
• gândacul de bucătărie American (Periplaneta Americana)
• gândacul de mobile (Supella longipalpa)

Gândacii de bucătărie sunt mai mult decât niște insecte nedorite, anumite specii fiind recunoscute pentru transmiterea unor boli precum: salmonelozele, dizenteria și gastroenterocolita.

Tratamentul de combatere se începe cu identificarea speciilor țintă și a gradului de infestare; urmează curățenia spațiului ce urmează a fi tratat, apoi aplicarea unor tratamente cu insecticide lichide sau geluri sau cu capcane adezive cu feromoni. Operațiunea se repetă după 21 de zile.

Molia

Molia este o insectă înrudită cu fluturele din ordinal Lepidoptera. Există aproximativ 250.000 de specii diferite, majoritatea fiind nocturne sau crepusculare. Moliile, și în special omizile acestora, sunt un dăunător major al agriculturii. De asemenea, alte specii de molii sunt dăunătoare din cauza larvelor care mănâncă țesături din lână sau alte fibre naturale.

O pereche de molii poate depune circa 500 de ouă. Din stadiul de ou molia trece în stadiul de larvă (omidă), care se transformă în cocon din care iese insecta adultă.

Tratamentul de combatere se face prin pulverizarea cu insecticid sau utilizarea capcanelor adezive cu feromoni.

Speciile de molii cel mai des întâlnite sunt:

• Molia făinii (Ephestia kuehniella)
• Molia maron de casă (Hofmannophila pseudospretella)
• Molia Indiană de fructe uscate (Plodia interpunctella)

Musca

Muștele sunt insecte din ordinul Diptere, existând aproximativ 240000 de specii. Acestea sunt întâlnite peste tot în jurul habitatelor umane, adăposturi de animale, locuri de depozitare a gunoaielor etc..

Au patru stadii de dezvoltare, trecând foarte rapid de la stadiul de ou la adult (între 3 și 8 zile) dacă au condiții propice de hrană și temperatură. Muștele adulte sunt la trei zile de la eclozare gata de reproducere.

Musca este un agent purtător de boli, contaminând alimentele. Există dovezi că muștele de casă pot transmite bacteria Helicobacter pylori, ce poate cauza ulcer la om.

Pentru controlul populației de muște trebuie menținut un nivel ridicat de curățenie și apoi aplicat tratamentul de combatere prin pulverizarea unor insecticide de contact sau folosirea de adezivi cu feromoni.

Cele mai întâlnite specii de muște din țară sunt:

• Musca domestica (musca domestică)
• Musca de carne (Calliphora erythrocephala)

Păianjenul

Păianjenii sunt foarte des întâlniți, existând peste 40000 de specii. Aceștia populează biotopurile terestre existând și specii acvatice.

Majoritatea speciilor sunt carnivore, vânând diverse insecte. În general păianjenii nu sunt periculoși pentru oameni, mușcând numai pentru a se apăra. Mușcătura celor mai multe dintre specii nu este mortală dar provoacă dureri. Totuși cei din speciile Loxosceles și Latrodectus sunt foarte veninoși, mușcătura acestora fiind mortală.

Femela poate depune până la 3000 de ouă grupate în coconi. Perioada de incubație este de 7-10 zile, păianjenii trecând prin patru stadii de dezvoltare.

Tratamentul de combatere se execută prin pulverizare în orice zonă unde apar pânzele de păianjen.

Ploșnița

Ploșnițele (cunoscute și sub denumirea științifică Cimex lectularius) sunt insecte parazite care se hrănesc exclusiv cu sânge. Acestea se hrănesc cu sângele gazdei fără că aceasta să își dea seama deoarece saliva conține substanțe anestezice și anticoagulante.

Ciupiturile ploșnițelor pot produce reacții alergice, iritații și chiar reacții psihologice. Insectele acestea sunt recunoscute ca fiind purtătoare de boli. Ploșnițele pot să reziste la temperaturi de până la -10 °C, intrând într-o stare de semi hibernare.

Ploșnițele se găsesc în colțurile saltelelor și ale paturilor, iar pentru cuiburi preferă lemnul și celuloza.

Femelele pot depune chiar și 500 de ouă de-a lungul vieții (aproximativ 9 luni în condițiile optime), ceea ce ar duce la o infestare de proporții. Aceast aspect este condiționat de factori precum temperatura și hrana disponibilă în mediul respectiv.

Eliminarea ploșnițelor se realizează prin aplicarea tratamentului cu pompa de joasă presiune. Tratamentul aplicat este necesar să aibă o concentrație mai mare decât tratamentul împotriva gândacilor.

În acest articol vei găsi mai multe informații despre ploșnițe.

Puricele

Puricii sunt paraziți externi din ordinul Siphonaptera sau Aphaniptera care trăiesc prin hematofagia sângelui mamiferelor și păsărilor.

În afară de disconfortul provocat de mușcătură aceștia pot transmite sau provoca diverse maladii precum: boli infecțioase (tifosul endemic), alergii (dermatită alergică) și așa mai departe. Pot fi de asemenea purtători de o specie de tenie canină numită Dipylidium caninum.

Puricii adulți se ascund pretutindeni, în interior sau exterior, pe om sau animal, în mobilier sau podea etc. Din acest motiv tratamentul este general prin pulverizare, ungere sau prăfuire în funcție de destinație.

Se recomandă repetarea tratării la 7-10 zile vară și 14-21 de zile iarnă.
Un purice trăiește 2-3 săptămâni și face zilnic 20-40 de ouă.

Țânțarul

Țânțarii sunt una dintre cele mai importante insecte producătoare de discomfort care afectează atât omul cât și animalele. Din cauza varietăților de mediu favorabile pentru dezvoltarea țânțarilor, ei pot apărea oriunde este multă umezeală.
Țânțarii trec prin patru stadii distincte pe parcursul dezvoltării până la adult în maxim 10 zil: ou, larvă și pupă în apă; în timp ce stadiul adult este zburător.
Țânțarii sunt purtători de boli precum: encefalită, febră dengue, filariasis, febră galbenă, malarie etc. Speciile existente în țară sunt Anopheles și Culex culex.
Controlul țânțarilor este foarte important efectuându-se în două etape:

• pentru stadiul larvar, în mediul acvatic, utilizându-se larvicide specifice solide sau lichide
• pentru stadiul adult cu insecticide de contact și ingestie, prin pulverizare sau fumigare, cu pompe ULV sau fulsfogg-uri.

Viespea

Specia europeană de viespe (Vespula vulgaris), este întâlnită de regulă în jurul habitatelor umane, unde se hrănește extrăgând lichide dulci din alimente, gunoaie, excremente, etc.

Viespile sunt foarte agresive, având înțepătura dureroasă, provocând umflături și durere timp de 24-48 ore. De asemenea sunt purtătoare de bacterii infestând alimentele lăsate expuse. La sfârșitul verii cât și toată toamna provoacă pagube foarte mari culturilor de fructe.

Viespea trece de la stadiul de ou până la stadiul de adult în câteva săptămâni.

Tratamentul de combatere se efectuează identificând zonele unde sunt amplasate cuiburile, pentru a fi tratate cu insecticide, ulterior acestea fiind distruse. Tratamentul se efectuează în special seara, când insectele nu sunt active.