Mecanisme de apărare ale insectelor

De-a lungul timpului insectele s-au adaptat mediului în care trăiesc, învățând să se apere de prădători. Astfel, fiecare specie și-a dezvoltat un set propriu de modalități de apărare împotriva pericolelor. Printre aceste sisteme de apărare se numără:

1. Camuflajul
2. Aspectul toxic
3. Formarea unor grupuri

 

Camuflajul

Camuflajul reprezintă printre cele mai comune sisteme de apărare care au fost dezvoltate de-a lungul timpului. Anumite specii de insecte au dezvoltat acest mecanism de apărare care le permite să se ascundă la vedere. Acestea se amestecă în fundal astfel încât atât prădătorii cât și prada întâmpină dificultăți în a le identifica. Omizile, greierii și lăcustele sunt exemple de insecte care dețin acest sistem de apărare.

Aspectul toxic

Acesta este opusul camuflajului, insectele semnalând prădătorilor prin colorit faptul că sunt periculoase, chiar toxice. Insectele sunt viu colorate, în combinații de galben, roșu, portocaliu, alb și negru. Albinele și viespile sunt un bun exemplu.

Pe lângă colorit, aceste insecte pot emite sunete la frecvențe foarte înalte, semnalând pericolul. Aceste sunete sunt emise atât de furnici cât și de anumite specii de molii, gândaci și albine.

De asemenea, insectele pot emana mirosuri neplăcute care vor descuraja prădătorii. Aceștia vor asocia aceste mirosuri cu toxicitatea, astfel că vor renunța la insecta respectivă.

Formarea unor grupuri

Spre deosebire de indivizii solitari, cei care aparțin unor specii sociale au descoperit că pot face față pericolelor mai eficient dacă acționează în grup. Comportamentul grupului poate fi atât ofensiv cât și defensiv. Spre exemplu, prin eliberarea de feromoni, albinele pot mobiliza grupul pentru a ataca intrusul și pentru a-și proteja teritoriul.

Acestea sunt doar 3 dintre nenumăratele mecanisme de apărare existente. Pentru a supraviețui, insectele au dezvoltat comportamente defensive ingenioase, complexe și diversificate.