Protecția termică a insectelor
În calitate de organisme care nu își pot regla temperatura corpului decât prin mijloace comportamentale, insectele sunt condiționate de temperaturile mediului.
Excepție fac câteva specii de molii, muște și albine care își pot modifica temperatura corpului prin contractarea mușchilor de zbor pentru a genera căldură. Anumite specii de lăcuste, greieri și alte insecte deșertice își pot reduce temperatura corpului prin proprietăți de evaporare.
Protecția termică a insectelor se manifestă în fața temperaturilor extreme pentru a le ajuta să supraviețuiască.
Protecția insectelor împotriva temperaturilor ridicate
Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai redus este timpul de expunere necesar pentru distrugere. Cu toate acestea, există mai multe moduri de a produce daune unei insecte.
Temperaturile care previn reproducerea insectelor sunt mai scăzute decît cele care produc mortalitatea imediată.
Șocul termic poate produce mutații, fenomen cauzat de condițiile mediului.
Termotoleranța poate fi crescută prin:
- Adaptarea genetică – poate fi vizibilă în locații geografice diferite
- Aclimatizarea pe termen lung
- Expunerea de scurtă durată la temperaturi medii
Protecția insectelor împotriva temperaturilor scăzute
Puține insecte sunt clasificate ca fiind tolerante la îngheț. Majoritatea sunt predispuse la îngheț, neavând capacitatea de a supraviețui formării de gheață în corp. Cu toate acestea, multe specii sunt rănite letal la temperaturi cu mult peste punctul de îngheț.
Insectele pot face față prin:
- Suprarăcire – corpul generează crioprotectori (substanță care previne inghețul) ajutând insectele să își reducă temperatura de îngheț la -20°C
- Formarea agenților de cristalizare – prin această metodă gheața din corp se formează la temperaturi mult mai ridicate decât s-ar forma în mod normal.
Acestea sunt modalități prin care insectele își ajustează corpul și comportamentul pentru a face față mediului înconjurător.
